Sport

Ewgenija Minevskaya, fiică de campioni olimpici şi mondiali: „E frumos la Vâlcea, abia aştept să joc primul meci!”

Zâmbetul o însoţeşte tot timpul, îi luminează chipul încadrat de suviţele blonde care mai scapă din strânsoarea cocului. Se bucură de această nouă experienţă, doar a doua echipă în afara Germaniei la care va juca, şi în cantonamentul de la Cheile Grădiştei caută să absoarbă cât mai mult, să se integreze în angrenajul care funcţionează deja bine de câteva sezoane.

Ştie că a venit într-un loc cu tradiţie în handbal, dar despre acest aspect cunoaşte şi ea destul de mult. Shenia, cum i se spune, vine dintr-o familie de sportivi celebri. Tatăl, Andrej, a cucerit aurul olimpic în 1992, la Barcelona, cu echipa CSI (Comunitatea Statelor Independente, formată din ţări ale fostei Uniuni Sovietice), iar mama, Svetlana, e dublă campioană mondială cu URSS în 1986 şi 1990. Născută în Belarus, la Minsk, „am fost doar un an acolo", spune râzând, a venit cu familia în Germania. Şi acolo a deprins gustul pentru sport şi pentru handbal.

La Vâlcea a venit de la Brest, unde a stat un sezon. Din 2012 e componentă a naţionalei Germaniei. Minevskaja a dezvăluit mai multe lucruri despre ea într-o discuţie cu Gazeta, purtată de la Cheile Grădiştei, răspunzând într-o engleză veselă şi într-un stil abrupt, hotărât. Aproape ca un foc continuu de întrebare-răspuns, în care atinge atât zona profesională, a carierei, cât şi pe cea personală.

- Shenia, cum ai reacţionat când ai fost contactată de oficialii de la Vâlcea?
- Am fost fericită să primesc această ofertă pentru că am jucat deja cu Brest împotriva celor de la Vâlcea şi le-am perceput ca pe o echipă cu multă energie şi spirit de luptătoare, mi-a plăcut acest lucru.

- Ce ştiai despre Vâlcea înainte de a semna?
- Nu foarte multe lucruri, nu ştiam cât de micuţ este oraşul, mai fusesem doar o dată, atunci când am jucat, dar mi-a plăcut spiritul echipei.

- E prima echipă din Europa de Est la care joci, deşi eşti născută în această parte a continentului...
- Da, e adevărat, prima mea reacţie a fost: sunt în Europa de Est! Dar m-am obişnuit, după primele două zile fusesem deja peste tot în oraş, plimbându-mă, privind, conectându-mă, aflând pe unde trebuie să merg ca să ajung acolo unde am nevoie. Acum îmi place.

- Ai întrebat pe cineva despre club?
- Pe câteva jucătoare, da, înainte să vin.

- Ce jucătoare?
- Nu trebuie să spun... (râde)

Fanii sunt ceva deosebit

- Primele impresii despre Vâlcea, despre România?
- E frumos, abia aştept să joc primul meci. În cantonament a fost uimitor, fanii au fost aici, Brigada noastra, a fost cu adevărat incredibil. Mi s-a făcut piele de găină, ceva atât de special. Ştiam cum e atmosfera de când jucasem contra lor, dar să avem asemenea fani, spectatori, de partea noastră, e ceva deosebit.

- Părinţii tăi au fost campioni, e dificil să gestionezi o asemenea tradiţie?
- Aş spune că nu pentru că de când eram copil, ambii au spus că asta e viaţa ta, poţi să alegi ce vrei, dacă vrei să joci handbal, fă-o, dacă îţi doreşti altceva, poţi să faci ce vrei. Uneori e greu, alteori e bine, aşa că e un mix din toate.

- În Bundesliga, ai fost golgeter o dată, la Brest ai jucat mai mult în apărare. Ce preferi, atacul sau defensiva?
- Ambele. Nu am o preferinţă anume, pentru mine handbalul înseamnă spirit de echipă, să jucăm împreună, jocul în totalitatea lui.

Precauţie înainte de meci

- Înaintea unui meci, cam cât timp îţi ia să te pregăteşti?
- Depinde de ora la care jucăm. Am grijă să mănânc cu 4-5 ore înainte de meci, doar atât, altceva special nu fac.

- Poţi să dormi înaintea unui meci important?
- Înainte, da, problema e după pentru că trebuie să te calmezi, să scapi de adrenalină.

- Indiferent dacă echipa ta câştigă sau pierde...
- Da, nu contează.

A încercat tenis şi taekwondo

- Ce alte sporturi ţi-ar plăcea să practici dacă nu ar fi handbalul?
- Când eram mică am făcut puţin tenis şi taekwondo, dar numai ca să văd cum sunt. Nu mi-au plăcut, aşa că m-am întors la handbal.

- Cel mai frumos moment al carierei?
- Să câştig Cupa Germaniei în 2017, cu HC Leipzig.

- Şi cel mai dificil?
- Nu pot să mă opresc la unul singur care să-mi vină în minte.

- Obiective în handbal?
- Să progresez cât pot de mult în fiecare zi şi să câştig tot ce se poate cu echipa mea.

- Ce faci când eşti nervoasă pe teren?
- Încerc să mă calmez şi să mă gândesc la momentele bune.

- Ai vreun idol în handbal?
- Nu chiar un idol, dar mă gândesc la părinţii mei, pentru că au obţinut foarte mult în carierele lor şi totuşi au rămas cu picioarele pe pământ.

„Cum o vom opri pe Neagu"

- Veţi juca împotriva României la Campionatul European. Va fi un plus pentru tine, acum, că vei evolua în campionatul României?
- Poate, sper.

- Ce crezi despre echipa României?
- Este o echipă foarte puternică, cu multe jucătoare foarte bune, trebuie să ne gândim cum vom juca împotriva lor şi cum o vom opri pe Neagu.

- Ai mai jucat contra României?
- Da, de multe ori, inclusiv aici am venit la turnee, la Trofeul Carpaţi.

- Ai avut mai multe numere pe tricou. Reprezintă ceva pentru tine?
- În mod normal, 13 este numărul meu. Am mai avut 14, 23... 23 la Leipzig fiindcă 13 era deja luat, la echipa naţională am avut 32, din acelaşi motiv, celelalte erau atribuite. La Vâlcea însă voi avea 13, era disponibil!

- Ştii alte jucătoare care să joace cu 13? Eu ştiu câteva, Gorbicz, de exemplu...
- A, da? Nu m-am gândit la asta.

Fără frică

- O situaţie, scor egal, 7 metri pentru echipa ta, iei mingea?
- Da!

- Fără frică?
- Am făcut-o deja de câteva ori.

- De ce gen de portar ţi-e cel mai teamă?
- Nu pot să spun, nu cred că există un tip sau altul de portar. În Germania, am avut un portar în faţa căruia îmi era greu să joc, dar acum s-a retras.

- Cea mai mare greşeală pe care ai făcut-o în cariera ta?
- M-am gândit la un moment dat să schimb clubul, dar acum nu o mai văd ca pe o greşeală pentru că am învăţat şi am crescut, ca persoană, din acea decizie. Aşa că, în opinia mea, totul a mers aşa cum a trebuit.

- Te superi dacă o colegă îţi face o farsă?
- Nu, e amuzant!

- Antrenorul ideal pentru tine?
- Cel care ne ajută să progresăm, individual şi ca echipă, să spună clar ceea ce vrea, apoi să lase echipa să joace şi să-i fie acolo, alături, tot timpul.

Început cu autogol!

O întâmplare amuzantă din cariera germancei? E legată chiar de începuturi, iar Shenia o povesteşte râzând. „Primul meu gol... nu a fost în poarta echipe adverse... am luat mingea şi am început să driblez, dar spre poarta noastră. Toată lumea ţipa, «Nu, nu!», iar eu am crezut că îmi strigă să arunc la poartă, aşa că am înscris un autogol. Aşa am început!", a descris ea curiosul episod. Explicabil însă pentru că, întrebată câţi ani avea, răspunsul a fost „vreo 6...".

160 de goluria înscris Ewgenija Minevskaja până acum pentru echipa naţională a Germaniei
Familie, modestie, ciocolată şi mici superstiţii

- Descrie-te în cinci cuvinte.
- Curioasă, legată de familie, emoţională. Trei sunt de ajuns.

- Cum este Shenia pe terenul de handbal?
- Sunt o luptătoare, îmi place să joc pentru echipă şi să las mingea să vorbească.

- Dar în afara terenului?
- Îmi place să fiu de ajutor, să fiu într-o atmosferă bună, cum am şi găsit. Mă simt bine aici.

Bate în lemn

- Ai superstiţii?
- Da, am câte ceva, de la mama mea. De exemplu, dacă vorbeşti despre accidentări, trebuie să bat în lemn de trei ori, lucruri de genul acesta.

Shenia a deschis un pic uşa spre viaţa ei dincolo de terenul de handbal, vorbind despre preferinţe, frici şi obiceiuri

- De ce ţi-e frică în viaţă?
- Să-mi pierd familia.

- Numeşte trei lucruri pe care îţi place să le faci în afară de handbal.
- Să mă întâlnesc cu prietenii, să ies afară cu câinele meu şi să petrec timp cu familia.

- Câinele este aici, cu tine? Sau îl vei aduce?
- Nu, rămâne în Germania.

Familia pe primul loc

- Îţi place să găteşti? Ce anume?
- Da, gătesc orice, de la lasagna la prăjituri.

- Ai vreun tatuaj?
- Am mai multe, cinci, micuţe, fiecare cu semnificaţia lui.

- Câţi copii ţi-ai dori?
- Încă nu mă gândesc foarte mult la asta, dar în momentul acesta aş spune unul pentru că şi eu sunt copil unic.

- Băiat sau fată?
- Fată.

- Ţi-e frică să zbori?
- Nu.

- Vacanţă la mare sau la munte?
- Categoric, la mare, cu mult soare.

- Locul cel mai frumos în care ai fost în vacanţă?
- Thailanda.

A găsit bărbatul ideal

- Ce urăşti cel mai mult?
- Minciunile.

- Cum arată bărbatul ideal pentru tine?
- L-am găsit deja... Ştie să mă facă să zâmbesc, are o inimă mare, e politicos.

- Bogat?
- Nu contează!

- Îţi place să dormi?
- Da, când nu ai nimic de făcut, cea mai bună recuperare este să dormi. Până pe la 10 e OK.

- Cum sărbătoreşti când înscrii un gol?
- Ţip şi fug înapoi în apărare.

Nu se simte vedetă

- Te consideri o vedetă?
- Nu, de ce aş face-o?

- Pentru că eşti o jucătoare bună, componentă a echipei naţionale, eşti o femeie frumoasă...
- Tot nu...

- Cât timp petreci într-un magazin, la cumpărături?
- Depinde, dacă am timp liber, îmi place să stau mai mult, să studiez, aşa că nu mă uit la ceas.

- Cumperi lucruri speciale?
- Merg la cumpărături doar când am nevoie de ceva.

- Cât timp petreci în faţa oglinzii?
- Poate 15-20 minute, nu mă uit niciodată la ceas. Depinde... dar dacă mă machiez, cam 20 de minute.

- Care e mâncarea ta preferată?
- Risotto.

- Ce nu poţi să refuzi?
- Ciocolată! Orice fel de ciocolată. Pot să mănânc una întreagă odată.

Sursa: gsp.ro

 
 
Adaugă Comentariu
Comentarii

Pagina 1 din 1 (0 comentarii din 0)

< înapoiînainte >
 
 
 
 

...statisticile se încarcă... vă rugăm așteptați...